Plan fertilizare

Planurile de fertilizare sunt instrumente utile atat pentru a stabili doza de ingrasamant organic, atat din cel produs la nivel de unitate cat si cel procurat din exterior si minerale, pentru a lua deciziile economice legate de modul in care sunt folosite excesele de ingrasaminte produse in unitate si pentru a alege cele mai bune momente pentru a procura necesarul de ingrasaminte organice sau minerale, atunci cand unitatea nu are rezerve proprii.

Plan fertilizare - etape importante

La nivelul exploatatiei agricole, un plan fertilizare permite atingerea mai multor obiective:

  • Calculul pe an la necesarului de elemente nutritive pentru toate culturile care exista deja sau care urmeaza sa fie instalate aplicand metode de calcul care sa tina cont de toate principiile pe care se bazeaza fertilizarea rationala, de sistemul de culturi care deja exista in unitate – culturi anuale, vita de vie, fanete, pasuni si pomi, dar si de nivelul de productie planificata.
  • Stabilirea unei cantitati de ingrasaminte organice care sunt deja in unitate pe timpul anului si a dozelor clare de ingrasaminte ce trebuie sa fie aplicate pe culturile existente si pe parcele pentru fertilizarea eficienta.
  • Verificarea periodica necesara a situatiei agrochimice in care se afla solul pe baza unei balante a intrarilor si iesirilor din sistem – cantitatile de nutrienti introduse in sol din care sunt scazute cantitatile de nutrienti care sunt exportate alaturi de recolta. Toate aceste informatii sunt extrem de utile in ceea ce priveste determinarea conservarii, diminuarii si ameliorarii asigurarii solurilor de sub culturi cu NPK sau cu alti nutreinti, dar si pentru a evalua riscul de poluare a apelor cu nutrientii agricoli mai ales cu nitrati.

Pentru a face un astfel de plan suprafata agricola a exploatatiei se recomanda sa fie impartita pe sectoare, relativ omogene si identificabile, care vor fi stabilite cu ajutorul studiilor periodice care sunt facute de unitati specializate.

De asemenea se va stabili asolamentul si amplasarea sa in teren. In cadrul fiecarui astfel de asolament fertilizarea se conduce tinand cont de natura culturii si de potentialul de productie al acesteia, dar si de specificul pedoclimatic al solului.

Cunoasterea unui tip sau a mai multor tipuri de sol din cadrul fermei si a insusirilor morfologice ale acestuia este foarte importanta pentru a asigura o eficienta maxima a fertilizarii si pentru a diminua riscul de poluare utilizand nitratii sau fosforul a apelor freatice.

In momentul in care se estimeaza nivelul reclterlor scontate se va lua in calcul si caracteristica climatica a locului, mai ales regimul de temperaturi si precipitatii, dar si distribuirea lor la nivel anual.